Subțire, fragilă, creponată de la agitația de a fi, cu urme de arsuri emoționale și dulce pe ici pe colo. Imperfectă.

Cu ce să te ocupi la sfârșit de an? Păstrezi tradiția – mănânci și meditezi la nemurirea sufletului!

Ce merge după sarmale? Ceva dulce, bineînțeles! Și în timp ce papilele gustative dansează de bucurie, creierul simte nevoia să se bage în seamă, de parcă ar vrea să se răzbune sau să te atenționeze – Hey, nu ți se pare că mănănci cam mult? Ia de aici, niște food for thought! Cât de mulțumită ești de viața ta? Mai manănci acum?

De fapt, creierul meu nu face altceva decât să mă tachineze. Eu mănanc oricând, oricum, fie că sunt tristă, fericită sau bolnavă. Iar discuțiile despre sensul vieții nu îmi iau kg de pe cântar – din păcate! Dar așa suntem noi oamenii, căutăm un sens în tot și toate – fie că e Dumnezeu, karma, alinierea planetelor sau legile lui Murphy și ne place să ne dăm cu părerea.

Viața nu e mereu roz. Și poate 2021 nu a fost extraordinar – iar covid, iar bal mascat la Parlament, burnout și izolare socială – dar clătita asta urâțică m-a făcut un om fericit , preț de 3 secunde, cât mi-a luat să o devorez. Micile bucurii ale vieții chiar merită sărbătorite! Fără plating sau filtre, doar cu poftă!

Știu ce trec pe Bucket List pe 2022 – Să trăiesc cu poftă, fără prea multe explicații!