Nu asta ne spunem la începutul fiecărui an?

Pentru mine, ultima noapte din decembrie pare un drum deschis tuturor posibilităților. Visuri îndrăznețe aleargă libere pe străzi, nestingherite de îndoieli sau de regulile societății. Totul pare posibil. Atât de mult te vrăjește ideea unui nou început. Dar noaptea trece, și a doua zi vine și nimic nu s-a schimbat. Mirajul a dispărut. Asta pentru că atitudinea noastră față de realitatea cu care ne confruntăm trebuie ajustată. Și asta nu e o muncă ușoară, nu se face peste noapte.

Anul acesta va fi anul meu. Îmi spun același lucru cu ceva mai multă convingere decât anul trecut. Și nu îmi propun o listă cu 100 de obiective de îndeplinit. Been there, done that! Vreau, pe bune, să fie despre mine, așa cum e și normal. Să ma ocup de mine, să mă gândesc la mine, să fiu mai egoistă, să îmi fac timp pentru bucurii mai mici sau mai mari, să descopăr noi pasiuni, să le cultiv pe cele vechi, să mă descopăr și redescopăr. Nu știu încă ce vreau și ce voi face, poate nu voi face nimic special, iar la sfârșitul anului să nu am mare lucru de povestit. Dar un lucru știu sigur. Vreau să fie despre mine la nivel emoțional. Să îmi trăiesc emoțiile mele, nu pe-ale altora, să îmi protejez mai bine liniștea și pacea interioară, să setez niște granite și să nu le mai încalc.

Pentru că am uitat de mine și nu reușesc să mă ajung din urmă, să mă prind de mână și să mă întreb – Ce faci? Ești bine? Pentru că m-am lăsat angrenată în viață, în mundan, în supraviețuire. Ca un hamster într-o roată. Pentru că merit atenția mea. Realizez cât de mult îmi lipsesc. Vreau să fiu acolo pentru mine când am nevoie, să stau cu mine la povești, să îmi pun întrebări grele și să mă respect suficient de mult cât să-mi răspund sincer, să fiu mai blândă și mai puțin pretențioasă. Merit să mă uit la mine și să mă văd. Și asta e mai greu ca mersul la sală!

2021 a durat o clipă. Am clipit și a trecut. Dar a fost o clipă cu multe provocări. Am învățat ceva? Asta rămâne de văzut. Mi-am reamintit însă că nu trebuie să îi dai putere nimănui asupra ta. Depinde doar de tine dacă accepți mai puțin decât meriți. Si trebuie să crezi că meriți mult. Știu că sună cheesy, dar încrederea aia chiar are efect!

Spuneam că nu am o listă clară de obiective, dar pe măsură ce scriu, parcă încep să răsară dorințe, ca niște ghiocei stingheri primăvara timpuriu, încercând să-și facă loc prin zăpadă. Și uite așa, din atâtea to-do-list-uri și wishlist-uri mentale, apare câte-un „Vreau să…”. Dar le țin pentru mine. De teamă să nu înghețe.

Anul acesta va fi anul meu.