Ieșeam din bloc si m-am intersectat pe scări cu o puștoaică. M-a salutat ea prima si mi-a aruncat in fata un „Buna” senin si zâmbăreț. Cat de tare m-am bucurat! Curios de tare! Deja ma obișnuisem cu „Bună ziua” sau in cel mai rău caz , cu „Saru’mana”. Cahhh!!! Ma resemnasem ca am ajuns ce visam la 16 ani când voiam independenta – o doamnă. Sincer însă, eu nu ma vad o doamnă. E aiurea ca ma simt și eu încă o puștoaică? Ce sa zic, ma bucur ca am scăpat de temele la școală, acum am teme la muncă.

Pe langa temele de la munca, pustoaica din mine mai are si alte obligatii precum plata la intretinere, lumina, gaze, abonament telefon, internet, cumparaturi si multe altele. Parca nu era asa rau cand te chema mama la masa si tot ce aveai de facut era sa speli vasele, nu? Fara alte griji inafara de scoala si discoteca 🙂 Nu, discoteca nu era o grija, problema era sa ajung acolo, sa primesc invoire de la doamna diriginta de acasa, aka Mama. Imi amintesc cum sambata dadeam un spectacol de harnicie, sa imi adun argumente in fata ei. Uneori nu conta cata curatenie facusem, raspunsul era tot NU, iar argumentul era – „C-asa zic eu.” Ceva frumos! 🙂

Nu era deloc frumos. Era ingrozitor de frustrant. Visam sa merg la facultate, sa ma angajez, sa plec de acasa, sa fiu pe cont propriu. Si am ajuns la facultate. In sfarsit, libertate! A fost ca o gura de aer proaspat! Dar m-am obisnuit destul de repede cu aerul cluburilor de Bucuresti si parca a pierit si farmecul. Poate ca la 16 ani simti totul mai intens. Poate ca dupa o varsta devii mai ancorat in realitate, mai pragmatic, mai cinic, mai greu de sedus. Sau poate ca e mult mai atragator ce e interzis, ce e limitat, ce e greu de atins.

Da, ma simt pustoaica, insa, stiu ca nu mai sunt si nu mai pot fizic sa fiu. Hihi. Si imi aduc aminte acum, de o secventa din Friends in care baietii vorbeau fix despre asta si Chandler milita pentru asumarea varstei ce vine cu noi obiceiuri – „Noi nu suntem tristi! Doar ca nu mai avem 21 ani! Nu e nimic rau in a ne dori sa stam pe canapea, sa ne uitam la TV si sa adormim la o ora rezonabila!”. Si eu zic la fel.

So, indiferent cum te striga lumea, important e cum alegi sa raspunzi.